De la inceputurile noastre am încercat ca biserică, să aflăm ce este închinarea, care sunt formele adevărate ale închinării, când a început istoria închinării şi care este baza biblică şi teologică pentru practicarea ei în viaţa personală, în familie şi în Biserică. Ce teologie a închinării adoptăm noi şi ce fel de forme putem folosi în aşa fel încât să fim zidiţi şi nu să ne dezbinăm? Aici sunt câteva dintre concuziile la care am ajuns în urma studiului noastru.

Definire din punct de vedere teologic

Închinarea biblică este construită teologic pe principiul a doi factori. 1) Primul este cel legat de iniţiativa lui Dumnezeu de a salva omenirea prin actul răscumpărării în Isus. 2) Al doilea este legat de răspunsul oamenilor la iniţiativa lui Dumnezeu. Prin închinare, se aduce aminte de gloria actului salvării, se repetă simbolic acest act, se anticipă deplina împlinire a făgăduinţelor lui Dumnezeu  şi se sărbătoreşte sau celebrează într-o varietate infinită de forme şi ritualuri, evenimentul Hristos. Închinarea este iniţierea unei părtăşii benefice omului din partea lui Dumnezeu şi răspunsul în credinţă al omului către Dumnezeu.

Pentru a ne forma un concept global şi complex despre închinare, este necesar să cunoaştem biblic, istoric şi denominaţional, modele, concepte şi forme de închinare folosite în Biserica Universală de-a lungul mileniilor. Am văzut că se pot folosi forme nenumărate de închinare, forme care Îl au în centru pe Hristos. Cu toate acestea, neajunsul fiecărui închinător este aservirea acestuia la propria-i teologie a închinării. Din acest neajuns, se nasc intoleranţe între oameni, diviziunile doctrinare, neîngăduirea altor forme decât cele pe care închinătorul le cunoaşte.

Inchinarea se face în duh și în adevăr

Închinarea nu are de-a face cu un anumit loc sau cu un anumit timp, ci are de-a face cu modul în care se realizează (atitudinea).Cum? Dar, cu toate acestea răspunsul nu stă într-o anumită formă exterioară, ci în ce se află în interiorul închinătorului. Cum este mintea, sufletul şi duhul închinătorului? Închinarea se face în duh. Sufletul nostru este vulnerabil. Emoţiile noastre fluctuează în aşa fel încât de la o clipă la alta suntem când într-o stare "de chef", când într-o stare în care nu simţim nimic deosebit atunci când ne închinăm. De aceea închinarea nu se face în primul rând cu sufletul.

Închinarea în viața lui David - închinarea ca dedicare

Din viaţa de închinare a împăratului David am învăţat, în primul rând că închinarea înseamnă să nu îţi dai nici măcar o clipă de răgaz, ci în fiecare moment să te întrebi ce ai mai putea face pentru Dumnezeul tău. David a fost un om după inima lui Dumnezeu pentru că a căutat permanent să afle ce doreşte Dumnezeu să mai lucreze, pentru ce anume bate inima lui Dumnezeu. Preocuparea principală a lui David a fost să-i construiască Domnului o casă, dar , spre surprinderea lui, Dumnezeu a fost Cel care i-a zidit lui David o casă veşnică. Deci, să fii un om după inima lui Dumnezeu presupune să te întrebi mereu şi să ştii pentru ce bate inima lui Dumnezeu.

Unul din ultimele aspecte ale vieţii lui David, a fost acela de a organiza lauda şi închinarea într-un program special care să dureze pentru toate generaţiile

În lucrarea închinării creştine, muzica este esenţială, plină de putere şi nu lipsită de risc. De aceea, aceasta trebuie folosită inteligent, imaginativ, cu mult discernământ şi cu rugăciune.

Baza oricărei practici creştine trebuie să fie Cuvântul Sfintelor Scripturi. Acesta constituie primul element ce conferă caracterul teologic al oricărei manifestări de închinare. Istoria muzicii bisericeşti este cel de-al doilea element teologic. Cel de-al treilea este dat de factorul raţional."

(vezi experienţa lui Iosafat din 2 Cronici 20)

Închinarea adusă lui Dumnezeu eliberează puterea Lui supranaturală. Experienţa închinării aduse lui Dumnezeu, ca o expresie a dragostei şi credinţei mele, a reprezentat un aspect din viaţa mea, încărcat cu o deosebită semnificaţie. Există perioade când inima mea este plină de tristeţe. Există perioade când greutăţile zilei sunt aşa de mari încât mă simt copleşit - până când îmi aduc aminte să mă închin lui Dumnezeu.

Din nou şi din nou, Dumnezeu a onorat timpul meu de închinare înaintea Lui ca o expresie a încrederii mele în El şi a ascultării de Cuvântul Său.

Voi împărtăşi cu voi câteva motive pentru care, cred eu, închinarea adusă lui Dumnezeu este atât de importantă în viaţa unui credincios.

Rugăciunea ne sensibilizează faţă de adevăratul înţeles al închinării. Persoana care petrece timp în interiorul divinului cerc de părtăşie, niciodată nu va intra în închinare fără să fie plin de sensibilitate faţă de ceea ce poate să apară în acest timp.

Un lider de închinare, cu siguranţă, are multe lucruri de pregătit pentru a conduce oamenii săptămânal în închinare, de la pregătirea unei predici la alegerea ordinii cântecelor. Dar înainte de a lua în considerare aspectele tehnice, am învăţat să urmăresc mai întâi partea spirituală.

Corul, soliştii şi instrumentiştii contribuie într-o măsură foarte importantă la muzica de închinare, însă corul cel mai semnificativ e format din bărbaţii şi femeile din biserică şi aceştia nu au voci foarte bine pregătite.

„Predicăm Cuvântul lui Dumnezeu şi cântăm laude; cântăm cântece corale sau imnuri; uneori ne rugăm cu capetele plecate, alteori cu feţele în sus; ne rugăm unii pentru alţii individual sau în grupe mici; ne închinăm cu vocea şi cu mâinile, şi mai rar, chiar dansăm! Pe scurt, ţintim să ne închinăm nu doar cu mintea noastră, ci şi cu inima noastră."

„În răspunsul nostru către Dumnezeu, ar trebui să fim deschişi să folosim orice expresie a frumuseţii şi genialităţii, care sunt reflexii ale naturii Lui."

„Chiar şi în cadrul unui serviciu religios tradiţional, fără a renunţa la vreuna dintre rubricile obişnuite, putem să introducem unele schimbări care să revitalizeze şi să reîmprospăteze atmosfera."